Dor de mine

Cei care mă cunosc câtuși de puțin știu că Franța și cultura franceză îmi sunt adânc înrădăcinate în suflet. Că până nu demult, îmi începeam involuntar cam toate frazele cu “eu când locuiam în Franța…”. Pentru că acolo eram acasă. Iar acasă nu se uită vreodată, ci se compară cu tot ceea ce urmează. Am studiat și trăit acolo cinci ani. Cinci ani încărcați de bucurie, teamă, aventură și începuturi peste începuturi. Iar de când m-am întors în România, trăiesc cu un sentiment constant de dor. Mi-e dor de sentimentul acela paradoxal de libertate și responsabilitate. De bucuria de a mă pierde printre oameni. De zâmbetul cald de pe chipul acelui necunoscut din métro. Mi-e dor de înţelepciunea căpătată de la domnul profesor, care ne-a învățat […]

Continue Reading
error: Content is protected !!