Sunt lucruri pe care le tot amânăm. O vacanță. O conversație. O plimbare. Ne spunem că mai e timp, că o să facem „la vară”, „când se mai liniștesc lucrurile”, „după ce termin cu X sau Y”. Dar timpul nu se oferă. Timpul se fură din graba zilnică, se construiește cu voință și se dăruiește celor care contează.
I recently found myself on a journey through parts of Asia, crossing borders, changing languages, swapping currencies, collecting stories. Each place offered something wildly different. But of all the moments that stitched themselves into memory, there’s one solo trip in Vietnam that keeps resurfacing. Just a single day, really. But it felt like a whole novel.
Cu ceva timp în urmă, am decis să-mi continui studiile în Franța. O decizie influențată în mare parte de pasiunea mea nemărginită pentru limba și cultura franceză. […]