După o perioadă în care m-a încercat o stare de apatie de cea mai pură esență, urmată de un profund sentiment de culpabilitate presărat cu stări de anxietate, m-am gândit să-mi pun pe foaie gândurile. Sau pe blog, dacă tot sunt owner de punct com. Înțelegeți voi.
În ultimii ani, aud adesea în jurul meu că oamenii își doresc mai mult “meaning”, mai multă însemnătate în activitatea lor profesională. Însemnătate care de obicei se definește prin faptul de a ajuta, de a contribui la ceva prin munca lor.
Ce aș vrea eu să le spun este că munca lor, atâta timp cât e profitabilă, este prin definiție și meaningful. Însemnătatea vine din faptul de a ajuta, de a servi pe cineva, iar profitul… tah-daaah, la fel. Prin urmare, toate job-urile care sunt profitabile ajută sau servesc pe cineva.
De fiecare dată când mă întorc dintr-o călătorie, mă întreabă lumea cum a fost. Iar eu mă limitez la a zice că a fost frumos. Oameni frumoși. Locuri frumoase. Mâncare bună.
Mi-am pus adesea întrebări despre singurătatea omului. Citisem la un moment dat (cel mai probabil din scrierile unui franțuz) că cea mai rea singurătate nu este când eşti singur, ci când eşti un prost tovarăş pentru tine însuţi.
Se vorbește mult în ultima vreme despre COVID-19 și situația actuală. Mărturisesc că mie nu îmi place să scriu despre ce nu știu, iar certitudini am în […]
Cei care mă cunosc câtuși de puțin știu că Franța și cultura franceză îmi sunt adânc înrădăcinate în suflet. Că până nu demult, îmi începeam involuntar cam […]