După o perioadă în care m-a încercat o stare de apatie de cea mai pură esență, urmată de un profund sentiment de culpabilitate presărat cu stări de anxietate, m-am gândit să-mi pun pe foaie gândurile. Sau pe blog, dacă tot sunt owner de punct com. Înțelegeți voi.

Vorbeam zilele trecute la telefon cu cea care îmi suportă mereu franțuzismele și care n-a avut niciodată “n-am timp” pentru mine. Cea care, prin exemplu propriu, mă învață zi de zi să trăiesc frumos. Sau cel puțin încearcă.

Ea știe că am job și responsabilități, dar îmi amintește mereu de suflet. Că ar fi bine să mă preocup a-l bucura.

Îmi zic că știu asta. Însă așa o fi? Credeam că lectia vieții mi-a fost predată demult, dar încă încerc să îndes un hipopotam într-un centimetru pătrat de viață. Încă învăț că “trebuie” rareori are vreo legătură cu existența noastră. Că, în această viață, numai să mori e “musai”.

Citeam recent cartea Ikigai de Héctor García Puigcerver și mi-am amintit cât e de important să ne menținem activi și să fim “happily busy”. Roboțim cu spor, dar hai să o facem în direcția potrivită, așa încât să ne permită să trăim frumos. Sau măcar să ne valorificăm insomniile. Să ne consumăm energia în direcția dorită. Altfel, la um moment dat, s-ar putea să ne pară înfiorător de rău, mai ales din perspectiva viitorului care va deveni în curând prezent.

Să facem ceea ne place ar fi bine să fie o activitate zilnică, nu doar de weekend. Chiar dacă e ceva secundar job-ului. Altfel ne trăim zilele așteptând să treacă. Și asta lasă un gust amar.

Și pentru că uneori acțiunile mărunte au ecouri puternice, am lansat recent pe Instagram si Facebook un challenge care se numește “Post Your Passion” și care presupune să împărtășim în fiecare zi din săptămâna de lucru (luni-vineri) o bucățică din ceea ce ne umple inima. Ca să nu uităm unde am pus bucuria, entuziasmul și suflul.

PS 1: Prima săptămână a acestui challenge a fost dedicată cărților. Și nu celor despre luceferi și moromeți, ci acelora care mi-au adus în ultima vreme culoare pe retină și inspirație în viață.

PS 2: Săptămâna în curs e dedicată călătoriilor – un reminder a ceea ce sunt (une petite wanderer) și ceea ce știu eu să fac mai bine: să-mi plimb pașii pe unde pot, atât cât mă ține aparatul locomotor.