În ultimii ani, aud adesea în jurul meu că oamenii își doresc mai mult “meaning”, mai multă însemnătate în activitatea lor profesională. Însemnătate care de obicei se definește prin faptul de a ajuta, de a contribui la ceva prin munca lor.

Ce aș vrea eu să le spun este că munca lor, atâta timp cât e profitabilă, este prin definiție și meaningful. Însemnătatea vine din faptul de a ajuta, de a servi pe cineva, iar profitul… tah-daaah, la fel. Prin urmare, toate job-urile care sunt profitabile ajută sau servesc pe cineva.

Acum că am lămurit problema, mărturisesc că eu am alta mai arzătoare: cum facem să clădim business-uri profitabile care să investească în produse și servicii cu adevărat utile și valoroase în viața unui om?

În primul rând, cred că e crucial să conștientizăm faptul că alegerile fiecăruia dintre noi influențează ce fel de business-uri vor avea succes și cum va arăta economia. Să nu uităm că economia nu înseamnă altceva decât un grup de oameni care au ca obiectiv să satisfacă nevoile și (mai ales) plăcerile altor oameni. Așadar, avem nevoie să creștem nivelul de calitate a cererii printr-o educare a clientului.

Până aici, toate faine și frumoase. Dar cum facem asta?

Dacă luăm ca exemplu (deloc întâmplător) domeniul psihologiei sau cel al filosofiei, cred temeinic că e nevoie ca specialiștii din aceste domenii să aibă o comunicare mai bună și un mod mai interactiv de transmitere a ideilor și cunoștințelor, pentru ca acestea să aibă un impact asupra societății. Altfel, vom continua să avem în fața ecranelor oameni care știu să comunice, dar cărora le lipsește substanța, în timp ce idei grozav de constructive vor rămâne pe rafturile prăfuite. Să nu mă înțelegeți greșit, cărțile au ocupat mereu un rol important în viața mea, am crescut cu un titlu asumat de șoarece de bibliotecă, dar cred că ideile bune trebuie împărtășite și altfel pentru a ajunge la masă și a putea fi puse în practică, altfel ele rămân doar idei frumoase.

La fel e și cu sistemul educațional. Ne concentrăm atât de mult pe importanța educației și apoi realizăm că, în fața provocărilor vieții, suntem complet nepregătiți. Pentru că școlile, după cum știm deja mulți dintre noi, nu ne formează așa cum ar trebui. Iar în afara lor, oamenii care au înțelepciunea și cunoștințele necesare nu apar de obicei la televizor și destul de puțin în mediul online, ceea ce înseamnă că aceste cunoștințe nu sunt transferate mai departe societății.

Soluția, din punctul meu de vedere, e simplă: avem nevoie de specialiști în tehnologie care să lucreze cu cei care dețin informația pentru a crea și împărtăși conținut util. Avem nevoie să unim tehnologia cu educația pentru a reuși să comunicăm despre lucruri cu adevărat formatoare.

Iar dacă o facem cu un dram de responsabilitate și dedicare, cred că ne vom îndrepta cu pași repezi înspre un capitalism mai responsabil și mai conștient de nevoile noastre psihologice.

And wouldn’t that be a lovely place to live in?